Jak być artystką interdyscyplinarną piątego wymiaru w… Belgii? Z Ingą Falkowską rozmawia Marta Cywińska
2023-02-27
Marta Cywińska: Tremolo kaukaskie
2023-03-01Constantin Noica: "Avem o cultura. Cum procedam?".
Constantin Noica ( 1909 – 1987). A debutat în revista Vlăstarul, în 1927, ca elev al liceului bucureştean „Spiru Haret“. A urmat Facultatea de Litere şi Filozofie din Bucureşti (1928-1931), absolvită cu teza de licenţă "Problema lucrului în sine la Kant". Constantin Noica refuză orice lamentaţie asupra soartei culturii europene. El află un sens pentru toate avatarurile suferite de ea timp de mai bine de două milenii – acela, tocmai, de a fi ştiut să integreze toate experienţele şi, mai ales, de a fi ştiut să propună un model care a sfârşit prin a se impune lumii întregi.Ca licean, debutează în revista liceului, Vlăstarul, în 1927 cu eseuri care au fost publicate în anul 1934 în volumul „Mathesis sau bucuriile simple”. Obține bacalaureatul în 1928.
Constantin Noica fost un filosof, poet, eseist, publicist și scriitor român. Este membru post-mortem al Academiei Române (din 1990). În 1933, timp de un an, urmează cursurile Facultății de Matematică iar în primăvara anului 1938 pleacă la Paris cu o bursă a statului francez, unde va sta până în primăvara anului 1939. În mai 1940 își susține la București doctoratul în filosofie, cu teza Schiță pentru istoria lui „Cum e cu putință ceva nou?”
În octombrie 1940 pleacă la Berlin în calitate de referent de filosofie la Institutul Româno-German. Va rămâne la Berlin până în 1944, participând de mai multe ori la seminarul de filosofie a profesorului Martin Heidegger, unde a mai participat și un alt filosof român cu operă de sertar, Alexandru Dragomir. În paralel, împreună cu Constantin Floru și Mircea Vulcănescu editează patru din cursurile universitare ale lui Nae Ionescu și anuarul Isvoare de Filosofie.
„Editura Humanitas a publicat o antologie - cam subtirica - din eseistica lui Constantin Noica*. Insa, indiferent de dimensiuni, antologia mi se pare pe deplin reprezentativa pentru gandirea filosofului. Si, mai mult decat atat, pentru o mare parte din gandirea mainstream-ului intelectualitatii romanesti din secolul trecut.
Caracterul reprezentativ al culegerii Despre lautarism nu vine din alegerea temei, ce pare sa urmeze clasica interogatie "Avem o cultura. Cum procedam?". Ci din faptul ca aceasta intrebare banala este precedata de o alta, cu adevarat nelinistitoare: "Dar oare chiar avem o cultura?". O intrebare curioasa, avand in vedere ca primul eseu al cartii este, in punctul de pornire, un comentariu asupra unui fragment din Descriptio Moldaviae privitor la "naravurile moldovenilor". Un comentariu care tinde sa inculce ideea ca, de vreme ce avem o limba proprie si o "hire" proprie, e de la sine inteles ca avem astfel si o cultura proprie.
(…) Cu alte cuvinte, Noica identifica in Descriptio Moldaviae si "o a treia mustrare pe care ne-ar putea-o aduce astazi Cantemir". Si pe care - crede filosoful - i-am putea-o aduce noi insisi lui Cantemir. Si aceasta deoarece invatatul domnitor nu ne-a dat doar sfaturi, ci si "un fel de model al omului de cultura roman", unul care se perpetueaza pana astazi. Modelul este acela al polihistorului, al enciclopedistului si, desi Noica sustine ca tiparul e "bun in el insusi", tot el observa ca un atare model "are o contraparte foarte proasta", si anume lautarismu”” (https://www.zf.ro/ziarul-de-duminica/sentimentul-lautaresc-al-fiintei-3056851).
